Anca Rancea, presedintele Asociatiei Freelancerilor din Romania, realizatorul emisiunii #Freelancer la televiziunea online Canal 33 si unul dintre fondatorii hub-ului Talent Garden a atins apogeul carierei de “corporatist” la Leo Burnett Group, dupa care a renuntat pentru a-si imparti timpul dupa dorintele proprii.

Daca multi tineri aleg sa munceasca pe cont propriu dupa ce si-au creat un portofoliu de clienti sau devin antreprenori abia dupa ce au cat de cat o siguranta financiara, povestea Ancai Rancea este una atipica: “Eram blocata intr-un univers in care nu avem niciun cuvant de spus asupra timpului meu. Asa ca, m-am aruncat in gol, fara bani pusi deoparte, fara clienti proprii si fara sa am vreun alt sprijin material decat plata ratei bancare de catre parintii mei, pentru urmatoarele doua luni. Am devenit freelancer inainte de a decide ca vreau sa devin freelancer. Dar odata ce am ales acest drum, decid in fiecare zi ca vreau sa continui in acest mod, pentru ca viata mea este mult mai frumoasa si mai plina de provocari”, spune Anca.

Citeste, in interviul de mai jos, o poveste interesanta despre curaj, dragoste pentru inot si momentele din viata care ne fac sa iesim din tipare:

GoodNews: Cand ti-a venit ideea sa te apuci de freelancing si ce te-a determinat sa incepi o cariera pe cont propriu in PR si Comunicare?
Anca Rancea, presedintele Asociatiei Freelancerilor din Romania, realizatorul emisiunii #Freelancer la televiziunea online Canal 33 si unul dintre fondatorii hub-ului Talent Garden

Anca Rancea: Ideea de a ma apuca de freelancing nu mi-a venit niciodata pentru ca nu-mi amintesc sa fi fost vreun moment in care sa articulez gandul ca vreau sa fiu freelancer. Nu am plecat pe acest drum pentru ca voiam o cariera solo, nici pentru ca as fi fost nevoita, nici pentru ca as fi visat la independenta sau la venituri mai mari. Si nici pentru ca ar fi fost rau la locul de munca (chiar nu-mi era rau acolo) sau pentru ca as fi stat prea mult peste program.

De fapt, decizia mea nu a fost PRO freelancing, ci CONTRA modului in care faceam lucruile la acel moment. Nu mai voiam sa petrec 2 ore in trafic in fiecare zi alaturi de ceilati ca mine care incepeau serviciul la 09:30-10:00 si voiam sa am dreptul sa vin mai tarziu la birou (ora 10:30) ca sa pot inota dimineata intr-un bazin care sa nu fie ultra aglomerat de ceilalti oameni cu program de munca similar. Eu voiam doar sa inot. La propriu. Asa ca, intr-o zi, mi-am luat argumentele la purtator  si m-am dus la seful meu ca sa-i solicit acest privilegiu. Si mi s-a spus “Nu!”, pentru ca apoi ar fi vrut si altii, “Nu!”, pentru ca as fi creat un precedent, “Nu!”, pentru ca sunt un lider. Doar ca mi s-a spus NU, intr-un moment in care imi doream cu disperare sa inot, in care mi-am dat seama ca sunt eternul om fara zile de concediu.

Stiam ca exista alternative – aveam o prietena cu experienta similara cu a mea care lucra deja pe cont propriu de 2-3 ani de zile – insa nu stiu daca am luat cu adevarat in calcul aceasta varianta pana in ziua NU-ului. Dupa raspunsul sefului, mi-am sunat parintii sa-i intreb daca pot prelua ei timp de 2 luni plata ratei la apartament, timp in care eu as fi trait din ultimul salariu, as fi inotat si as fi decis ce vreau sa fac mai departe. Cand raspunsul lor a fost: “Da, dar esti sigura?”, mi-am dat seama ca decizia a fost cea corecta.

GoodNews: Cum a fost debutul? Background-ul din industria de comunicare ti-a adus clienti, a contat sau a trebuit sa incepi de la zero?

Anca Rancea: Debutul a fost unul natural pentru un om care lucrase cu presa, intr-o industrie destul de mica, dar foarte atractiva (publicitatea), in care toata lumea cunoste pe toata lumea. La plecarea din companie, am scris un e-mail de ramas bun catre jurnalistii cu care colaborasem. Unul dintre ei, a facut, fara stiinta mea, din acest e-mail un articol pe care l-a postat pe site-ul lui. Articolul a generat telefoane cu oferte de noi oportunitati, de la multi oameni care ma cunosteau, colegi de industrie. Le-am multumit tuturor celor care m-au sunat pentru interes, insa am declinat ofertele explicandu-le si lor faptul ca tot ce voiam era sa inot. Am convenit ca ne auzim peste o luna. Dupa o luna de inot si libertate, imi cam placea stilul acesta de viata, dar aveam nevoie si de bani. I-am sunat pe cei carora le-am promis si le-am propus sa muncesc pentru ei, dar nu ca angajat pentru ca in cotinuare nu voiam sa vin in fiecare zi la birou. Le-am propus un mod de lucru cu statusuri saptamanale, cu multe telefone si e-mailuri, dar cu intalniri doar la nevoie. Ca sa-i fac sa accepte, le-am cerut 1/3 din suma pe care as fi cerut-o ca salariat. Spre surprinderea mea, la 2 din 3 intalniri, am primit pe loc cate un Da.

GoodNews: Ce obstacole ai intampinat si cum ai trecut peste ele?

Anca Rancea: Cred ca la inceput, cea mai mare provocare a fost partea birocratica de a crea o entitate juridica pe care sa pot factura si asigurarea unui cash-flow. M-am informat destul de mult asupra avantajelor si dezavantajelor unui PFA vs. SRL si am decis sa incep cu un PFA. Am invatat cum e cu declaratiile fiscale si clauzele la care trebuie sa fiu foarte tenta din orice contract. In ceea ce priveste cash-flow-ul, m-am gandit la un model prin care sa-mi asigur veniturile necesare pentru a-mi pastra stilul de viata pe colaborari lunare (deci era ca si cum aveam un salariu) si sa accept mai multe proiecte punctuale, pe perioada mai scurte, care sa-mi asigure un profit sau niste economii.

In primii doi ani cred, a fost o provocare sa-i fac pe parintii mei sa inteleaga ca nu mai vreau un serviciu si sa rezist tentatiei de a ma angaja atunci cand am primit niste oferte care pareau avantajoase din toate punctele de vedere. Si a fost greu pentru cei din jurul meu sa inteleaga ca nu mai pot pleca in vacanta fara laptop.

Privind in urma, cred ca cel mai greu a fost sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe hartie am bani, dar chiar si asa contul poate fi gol, adica sa invat diferenta intre facturi emise si facturi incasate.

La modul real insa, nu cred ca am intampinat vreodata obstacole in mentalitatea clientilor mei – poate doar la inceputul colaborarii, pana se stabilesc regulile jocului, dar odata ce sunt agreate livrabilele si termenele de executare, lucrurile devin mai simple. M-am lovit insa de niste reguli ale departamentului de achizitii din marile companii care nu lucrau cu PFA-uri, reguli care faceau partea de contractare mai dificila. Dar cum orice pe lumea asta are o solutie, am infiintat si un SRL.

GoodNews: Cine te ajuta? Ai angajati, o echipa in spate sau delegi anumite servicii catre terti?

Anca Rancea: Modul meu de lucru ca freelancer este ceea ce eu numesc o structura hibrid, o structura care cred ca este viitorul, mai ales pentru cei care livreaza servicii. Asta inseamna ca nu am angajati – si nici nu-mi doresc sa ma transform intr-o structura cu angajati pentru ca cred ca este un mod de lucru potrivit trecutului si, in plus, ar pune o presiune prea mare pe mine ca angajator. Am, insa, o paleta larga de colaboratori astfel incat sa pot oferi clientilor mei toata gama de servicii de care au nevoie si sa nu risc pierderea clientului. Practic, in cazul in care clientul are nevoie de servicii complementare cu cele pe care le pot oferi eu, ii pot recomanda oameni cu experienta relevanta, care stiu ca vor livra frumos, bine si la timp.

GoodNews: Avand in vedere ca faci freelancing de sase ani deja, cand ai simtit ca ai reusit cu noul proiect? Care a fost momentul “ala” din noua cariera?

Anca Rancea: Cred ca momentul “ala” este astazi, in fiecare zi de astazi, cand ma trezesc cu pofta de munca si de viata, cand ma pot duce la inot si cand ma uit la tot ce e in jurul meu: clienti si proiecte care chiar imi plac si ma tin in priza.

Daca insa vrei sa fiu mai concreta, cred ca de fiecare data cand imi planuiesc vacanta traditionala anuala cu parintii mei, cand aleg destinatii exotice, perioade mai lungi de relaxare si ma bucur ca le pot oferi acest cadou celor care m-au crescut si m-au sprijinit in acest demers in ciuda faptului ca ii scotea foarte mult din zona lor de confort.

GoodNews: Care sunt proiectele pe care le-ai creat si de care esti cea mai mandra? Care sunt proiectele imediat urmatoare?

Anca Rancea: Nu pot sa fac o ierarhizare intre proiectele in care m-am implicat ca freelancer in comunicare si PR, pentru ca fiecare a fost ales de mine si fiecare are acel element de unicitate. Asa ca, voi vorbi putin despre Talent Garden Bucuresti, cel mai de amploare proiect de pana acum este TAG Bucharest, proiect initiat de catre Asociația Freelancerilor (un alt proiect de al meu), realizat in parteneriat cu reteaua internationala de hub-uri Talent Garden și cu sprijinul Telekom Romania și Banca Transilvania. Este primul spatiu de co-working dedicat in exclusivitate industriilor creative si si-a deschis in mod oficial portile catre freelanceri, strat-up-uri sau companii care vor sa fie in permanent contact cu acestia, la inceputul anului trecut.

GoodNews: Cum a inceput acest proiect?

Anca Rancea: Povestea Talent Garden in Romania a inceput in decembrie 2014 cand, in cadrul Asociatiei Freelancerilor, ne-a venit ideea sa pornim de la zero in aceasta aventura. Nu aveam nici nume, nici spatiu, nici banii necesari, dar ne doream un loc pentru noi si cei ca noi, cu o energie pozitiva, un loc in care sa vrei sa vii. De fapt, la acel moment, nici nu constientizam amploarea proiectului, insa identificaseram aceasta nevoie pe piata si compensam toate aceste lipsuri cu mult entuziasm. De atunci si pana acum a urmat un dans continuu intre lucrarile de santier sau amenajare si cautarea de investitori. Dupa mai bine de doi ani de zile, cu sprijinul multor prieteni si oameni de bine care au avut incredere in acest proiect si carora le multumesc inca o data, cu mult efort si o investitie mult peste ceea ce am estimat, ideea a devenit realitate. Mai multe detalii despre serviciile pe care le punem la dispozitie gasiti pe pagina de Facebook TAG Bucharest.

GoodNews: Esti fericita, implinita acum in viata profesionala? Ai avut momente cand ai regretat decizia de a iti fi “propriul stapan”? Ti-a fost greu sa te adaptezi la schimbare?

Anca Rancea: Da, cred ca sunt in cel mai bun moment profesional si personal al vietii mele si asta se simte. Satisfactia pe care o ai atunci cand poti face lucrurile asa cum vrei si atunci cand vrei este extraordinar de mare si este intrecuta doar de momentele in care clientii suna sa-mi multumeasca, imi trimit ganduri de apreciere si ma recomanda si altora. Am avut, la inceput, momente in care ma gandeam sa ma introc la un program de munca stabil si cu venituri stabile, mai ales cand aveam propuneri cel putin interesante, insa adaptarea a fost atat de rapida si naturala incat ma bucur ca am rezistat tentatiei.

GoodNews: Imi poti descrie o zi din viata ta de ne-angajat intr-o companie?

Anca Rancea: Nu pot sa vorbesc despre o zi din viata mea de freelancer, pentru ca nicio zi nu prea semana cu alta. Sunt perioade in care inainte de a da un telefon, ma uit nu doar cat este ceasul, ci si ce zi din saptamana este si mananc pe tastatura sau cu laptopul in brate. Sunt alte zile si/sau perioade cand tot ce vreau este sa zac in pat cu o carte buna si un film prost care ruleaza pe fundal si asta fac. Si sunt zile “normale” cum le numesc eu, in care ma trezesc dimineata devreme, pe la ora 6-6:30, fara ceas, muncesc pana la ora 10:30-11, apoi inot, iau pranzul in oras, apoi alte intalniri sau munca, pana seara. Imi place ca munca este in fiecare zi o alegere nu o obligatie. Imi place ca am libertatea de a alege ce vreau sa fac astazi si cum. Acesta este freelancingul.

GoodNews: Care sunt plusurile si minusurile in freelancing? Ce sfaturi ai da tinerilor care vor sa se apuce de antreprenoriat si freelancing in Romania?

Anca Rancea: Plusurile sunt clasice si evidente pentru toti cei care se uita din afara: libertate, independenta, timp liber, zero presiune artificiala, venituri mai mari. Nu mai esti intr-o bula sau intr-un univers propriu, ci esti in permanent contact cu realitatea ta si a clientului,  poti lucra de oriunde, cunosti tot felul de oameni, povestile lor si business-urile lor. Si de departe – cel putin pentru mine – libertatea de a alege CU CINE vrei sa lucrezi.

Minusurile nu cred ca sunt la fel de evidente, asa ca o sa insist mai mult pe ele: veniturile nu mai sunt constante, nu mai ai beneficii extra precum abonament de sanatate sau telefon, muncesti mai mult. Tentatia de a face bani astazi ca nu stii maine ce se intampla este foarte mare, asa ca risti sa ajungi sa muncesti mai mult decat o faceai ca angajat.

De asemenea, ca freelancer trebuie sa stii si un pic de contabilitate si fiscalitate, sa fii si un pic de avocat, si om de new business, si project manager, si negociator, si omul de IT, si sef si angajat. Esti mult mai responsabil. Nu mai ai pe cine sa dai vina, in spatele cui sa ascunzi si doar de tine depind veniturile tale.

Mai mult, exista un risc al izolarii, mai ales pentru cei care vor alege sa lucreze zilnic de acasa si in domenii fara prea mare expunere la oameni noi. Dar asta se poate rezolva daca alegi sa lucrezi dintr-un hub, de exemplu.

GoodNews: Ce sfaturi ai da tinerilor care vor sa se apuce de antreprenoriat si freelancing in Romania?

Anca Rancea: Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi bune, aplicabile oricui. Totul este relativ si contextul este foarte important. Cred totusi ca iti va fi mai usor ca freelancer daca deja ti-ai creat un nume si o reputatie intr-o companie in care ai si invatat sa-ti faci meseria, insa am cunoscut si freelanceri de succes care nu au fost niciodata angajati. Dupa cum spuneam, totul e relativ. De aceea, pot doar sa-i invit pe toti cei care sunt interesati de  freelancing sa se documenteze, sa se lase inspirati de ceea ce fac altii si sa inteleaga ca frica nu este un argument pentru a nu face ceva ce iti doresti cu adevarat.

Autor: Natalia Bercaru