O declarație incompletă sau incorectă atrage penalități din partea autorităților, care pot ajunge și la sute de mii de lei, în funcție de cantitățile de ambalaje puse pe piață odată cu produsele comercializate și care ulterior devin deșeuri de ambalaje în România. În lipsă unui plan de reciclare a acestor deșeuri, ele pot genera probleme grave de poluare a apelor și solului, de exemplu, arată experții Green Environment Support.
Pentru companiile care pun pe piață ambalaje, finalul de an înseamnă și realizarea unei analize cât mai corecte a avantajelor și dezavantajelor celor trei metode de îndeplinire a obiectivelor de reciclare. Dificultatea intervine în a evalua corect și complet cantitatea și tipul de ambalaje puse pe piață în anul respectiv, în funcție de care se stabilește și obiectivul de valorificare a deșeurilor de ambalaje, completează experții Green Environment Support.
O modalitate de a atinge țintele de reciclare a deșeurilor este declararea și plată integrală a ambalajelor puse pe piață direct de către producător/importator către AFM. Această prezintă un risc scăzut, responsabilitatea pentru atingerea obiectivului fiind a producătorului / importatorului de ambalaje. Riscul provine în principal din identificarea incorectă a tipurilor și cantităților de ambalaje puse pe piață.
Costul este însă și cel mai mare dintre toate variantele: 2 lei / kg de ambalaj introdus, pentru 60% din cantitatea totală de ambalaje puse pe piață. Plată se face către AFM până la 25 ianuarie pentru cantitățile introduse în anul anterior, în perioadă ianuarie-decembrie. Neplata sumei datorate până la data scadență generează majorări de 0,02% / zi din sumă totală datorată. Numărul de zile se calculează începând cu data de 25 ianuarie și până la data la care se face plată. În plus, se aplică penalități de 0,01% / zi din sumă totală datorată.
O altă modalitate de a-și îndeplini obiectivul de reciclare a ambalajelor o reprezintă încheierea unui contract cu o organizație de transfer de responsabilitate (OTR).
