Monetizarea digitală a tehnologiei reprezintă un mod eficient de a  distribui recompensa, de a  menține conturile participantilor și de a fractiona veniturile.  Cele trei componente de bază pot fi utilizate de orice proces tehnologic general, întrucât fractionalizarea și gestionarea ar trebui să fie agnostice față de un serviciu, unde ne referim la un serviciu ca fiind orice proces care adaugă o valoare tangibilă. Valoarea poate fi greu de cuantificat, totuși într-o lume digitala aceasta este: dinamică precum însăși periodicitatea datelor, măsurabilă precum o metrică, adaptabilă precum algrgoritmul ce stă la baza acesteia și competitivă întrucât acționează într-un mediu echitabil. Orice serviciu care adaugă o valoare tangibilă, tinde să fie distribuit la nivel global și să obțină partea sa corectă din valoarea generată.

Aceasta nu este o utopie îndepărtată, ci realitatea actuală, un mecanism de colaborare

Accesul întreprinzătorilor sau a persoanelor fizice să colaboreze și să construiască în timp ce păstrează o recompensa corectă nu este un vis. Dacă valoarea poate deveni perceptibilă,  distribuția echitabilă a recompensei devine partea ușoară cu toate acestea, tehnologia este ineficenta și va continua să fie până la punerea ei în valoare. Eu construiesc un software, tu construiești un sofware și John îl face și el. Ne cheltuim resursele pentru a concura, cu toate acestea, tehnologiile noastre independente nu sunt la fel de valoroase precum tehnologia pe care am fi avut posibilitatea să o construim împreună. Construind împreună și împărtășind recompensele, avem o sansă mult mai mare să a reducem costurile, concedierile și să generăm mai multă valoare și sisteme mai bune.

De câtă tehnologie mai avem nevoie? Ea este în jurul nostru dar noi suntem mereu ocupați să contruim și să menținem mai mult.  Dimensiunea organizațiilor poate fi considerată ca o funcție a dimensiunii tehnologiei. Vă puteți întreba, ce urmează? Este mai multă tehnologie? Este o tehnologie simplificată? Este tehnologie AI? Stim unde va duce?

Tehnologia însăși poate să nu aibă răspunsuri și poate să creeze mai multe probleme decât soluții. Aceasta este natura evoluției, soluția ajunge să devină problemă. În vârful prosperității, atunci când resursele sunt ieftine, nu ne facem griji pentru eficiență, suntem nechibzuți și risipitori dar ciclul se transformă.

Mecanismul de colaborare în timpul unei recesiuni ar putea crea noi oportunități, mai degrabă decât vesnica concurență

Extravaganța se transformă în parcimonie. Să presupunem pentru un minut, că ne vom lovi de un „zid de resurse”, in mod imediat ceva mai rau decat 2008 ne va afecta forțându-ne să invovam si sa gestionăm scenariul cu resurse mai putine.

Cele mai multe inovații apar pe piață (starea de spirit a societății), cand pietele sunt in declin si nu cand acestea se afla in crestere (exuberanță). Mecanismul de colaborare în timpul unei recesiuni ar putea crea noi oportunități, mai degrabă decât vesinica concurență între „tehnologia mea vs. tehnologia ta”. Încrederea se reface din valorile minime. Presupunând că „scenariul de avarie” este complet eronat și ca avem mai multă prosperitate in viitor,  mecanisme precum distribuția recompenselor a sistemului existent, valoarea statică incomensurabilă și clădirea continua a acestora sunt ineficente. Tehnologia nu încurajează colaborarea, fie este gratuită, fie este un război. Nu există un teren de mijloc, totuși, un proiect bun poate fracționa aceste costuri având că beneficiar direct utilizatorul (consumatorul) iar creatorul valorii își poate primii recompensa în mod imediat.

Înainte de a digitaliza tehnologia trebuie să construim sisteme de încredere mai bune.  Lipsa de încredere este o problemă istorică și mai rea decât ineficența tehnologiei. Dacă tehnologia dorește să supraviețuiască aceasta va fii nevoită să înglobeze servicii de încredere (validate), informații, și să comercializeze fiecare serviciu. Drept urmare, tehnologia veche va trebui să se îmbunătățească devenind ceva nou sau să devină redundantă. Odată cu era infatuării cu aplicații frivole, diferențierea produsului va avea nevoie de mult mai mult decât o experiență a utilizatorului însoțită de un proces AI.

 Trăim în „Piețele necontrolate”

Este greu să faci informațile, oamenii, tehnologia, reputația sau luarea deciziilor responsabile. “Noțiunea unui semnal onest se descompune, deoarece calitatea este evazivă, iar participanții la piață se bazează pe semnale euristice pentru a-și forma o opinie asupra calității … Primitorii fac inferențe prin mecanisme asociative care nu au legătură cu calitățile de bază.”

Încrederea poate fi alimentată prin separarea tehnologiei de la luarea deciziilor. Deoarece luarea de decizii este un proces dinamic, in multe cazuritehnologiile sunt combinate pentru a duce la capat acest proces. Accentul ar trebuii să se pună mai degrabă pe o soluție mai bună, decât spre tehnologii concurente. Acest viitor colaborativ se poate întâmpla numai atunci când tehnologia, precum internetul, va fi retrogradată la infrastructura de bază care ar conduce colaborarea, descentralizarea, alocarea de avere și generarea de informații; un viitor mai valoros decât câștigurile trimestriale bazate pe valori necontrolate.

Sistemele economice și comportamentul omului sunt predispuse la schimbări și suferă provocări de scalabilitate.

Mașinariile pot aduce mai multă responsabilitate, deoarece funcționează după un set de reguli prestabilite, prin urmare, pot fi recompensate și pedepsite într-un mod mai obiectiv decât oamenii.  Mașinile virtuale nu trebuie să funcționeze izolat, pot interacționa, concura, colabora într-un ecosistem care măsoară și compară performanța acestora cu toate că acestea lucrează pentru preferințe umane diferite. Elementul lipsă este dat de înlănțuirea valorilor, unde recompensa este concomitentă cu succesul lanțului. De exemplu datele, sunt multe, dar funcționează în amalgam. Îmbinarea datelor cu cazurile de utilizare într-un mediu sigur îmbunătățește calitatea acestora,le adugă valoare, le face reutilizabile, le mărește afilierea la alte seturi de date și le permite să exploreze noi cazuri de utilizare; să fie deschise pentru experimentare și să devină interoperabile, prin urmare să favorizeze inovația.

Dacă încrederea se referă la un caracter inadecvat și o comunicare slabă, GPT-urile au rezolvarea. Caracterul necorespunzător poate fi rezolvat cu un mecanism de validare, astfel o comunicare deficitară poate fi depășită prin lanțuri de valoare obiectivă construite pe date de referință. Transparența intră în conflict cu ideea informațiilor proprii (cunoștințe), dar astăzi tehnologia poate crea încredere fără transparență totală.

Zero Knowledge

Dovadă metoda Zero Knowledge permite inteligenței să se prezinte fără a fi nevoie de „ the key to the door in the tunnel”. S-ar putea percepe că  blockchainul se referă mai puțin la date și mai mult la transferul valorii

GPT-urile transcend dincolo de transferul valorii sau transformarea acesteia într-un activ; la construirea unui lanț de valori care să creeze senzori de active inteligente al cărui scop este dincolo de tranziție. Valoarea este o tranzacție interminabilă cu flux de numerar perpetuu.

„Calitatea tinde să coincidă cu unicitatea” – Diego Gambetta

Am fost întrebat la un eveniment Startup Grind, Toronto, „Ce ai dat înapoi societății?” Accesul oamenilor la utilizarea tehnologiei tale, sau accesul la tehnologia altcuiva este mai mult decât o cauză nobilă. Tehnologia blockchain AlphaBlock este un mecanism de colaborare pentru companiile de tehnologie  prin care acestea pot să se alăture și să creeze un lanț de valoare pentru omenire. Dacă există valoare, comunitatea răsplătește. Dacă nu există nicio valoare, comunitatea distruge. De ce să operezi într-o lume fără valoare?

Beneficiile viitoare ale digitalizarii tehnologiei sunt răspândite pe domenii, fie că este vorba despre securitate cibernetică sau predictia meteorologica. Societatea nu este construită pe egalitate, ci se bazează pe o cotă nedreaptă de recompensare.

Un mediu de colaborare pe web ar putea acționa ca un instrument de echilibrare, un sistem de reducere a ineficienței. Războiul este rezultatul ineficienței societății, care se referă la împărțirea nedreaptă a valorii. Oricât de metaforică ar părea, tehnologia este un facilitator generațional.

Autor: Mukul Pal, CEO Alphablock Technologies Inc.

https://www.linkedin.com/company/alphablockio/about/